Ploua rosiatic

Iblis aproba absent.
Ii adresa fetei ce servea la bar un zambet larg, ingrozitor de fals, insa convingator, trezindu-se in cateva clipe cu inca un pahar de apa in fata sa. De data aceasta rece. Scoase din nou sticluta din buzunar, asteptand ca lichidele sa se amestece.

Scoase din geanta misca, trei fiole de sange si chema chelenerita
-Se pare ca eu trebuie sa ma retrag

Iblis o privi cu coada ochilui pe fata, hotarand pe loc ca nu trebuia sa o lase sa plece dupa ce il studiase. Se retrasese mult prea repede din observatie, ceea ce ii dadea impresia ca vazuse prea multe. Dintr-o pura fascinatie masochista, isi ridica privirea catre ea.
- Sper ca nu te vei simtii ofensata daca te voi invita sa faci cativa pasi cu mine.

-Din pacate pentru mine nu am dansat niciodata sir, s-ar putea sa va treiti cu picioarele umflate
"Sau cine stie..." zambi sters

Iblis zambi rabdator.
- Ma refeream la o scurta plimbare, Elizabeth.
Spuse inlocuind lipsa adresarii cu numele pe care tocmai il aflase.

-Aaah, inteleg scuzele mele. As fii mai mult decat bucuroasa sa va insotesc la o plimbare. Inchise ochii intrun mod afirmaiv

Iblis aprecie adresarea politicoasa, fara sa il deranjeze in vreun fel ca el o tutuia si ea i se adresa politicos. II trebui ceva timp sa sesizeze aceasta diferenta, care i se parea aproape normala.
Scoase un tub micut plin cu sange, dandu-i-l chelneritei, cu acelasi zambet larg special pentru ea. Stia deja ca avea sa se intoarca mai tarziu, cand tura fetei de la bar avea sa se fi sfarsit.
- Pe unde ai prefera sa mergi?
O intreba pe Elizabeth cand se vazu impreuna cu ea afara din bar.

-Oriunde e liniste si nu e lume. Multimiile ma obosesc. Isi trase geanta de postas pe umar, scotandu-si pletele brunete de sub ea

Iblis se gandi cateva clipe.
In mod normal ar fi propus ruinele, insa ar fi fost prea incarcat de energia lui personala pentru a-i prii sa duca pe cineva acolo.
- Un parc pentru copii abandonat ti-ar surade? E destul de aproape.
Spuse lipsit de intonatie.

-Ma gandeam mai degraba la ruine, e un peisaj mult mai placut, insa nici acel parc nu suna rau, doar sa nu treaca multa lume pe langa el

Iblis simtii inghetarea partiala a rotilor psihice de cand auzise de ruine relaxandu-se cand fata isi incheie precizarea.
- De cate ori am fost nu era nimeni.
Spuse amintindu-si cu antipatie suprema de ucenicul sau, care mereu dorea sa mearga acolo, un prilej minunat pentru Iblis de a-l face sa cada din leagan de cate ori incerca sa se dea.
- Pe aici.
Zise facand un pas inspre stanga, cu piciorul stang.

Il urma precaut, parca mai mult facand un pas lateral de tango. Tacuta il urma, cu o sfiala curioas asi neobisnuita

Iblis se opri langa un gard jos, aproape complet ruginit.
O privi indicandu-i din priviri locul.
Se uita rece la leaganele vechi, bancile subrede si aerul aproape distrus al locului in intregime. Totusi, ceva il facea sa considere acel loc foarte placut.

-Stiu ca pare imatur dar ne putem da in leagan? Nu m-am dat de cativa ani buni. Zambi sters in incercarea de a aparea convingatoare

Iblis schita un zambet mai deschis decat ar fi intentionat.
- Sigur.
Se indrepta cu pasi masurati catre leagane, asteptand-o sp pe fata inainte de a se aseza pe unul din ele.

PRivi suspicios leaganele si incerca unul cu mana. Dupa ce se asigura ca sunt sigure se puse pe unul si-si facu avant doar din picioare. PArul i venea cand in fata cand in spate ca o furtuna nocturna. Isi ridica capul privind cerul, in timp ce parul i se intoarse inspre interior alunecand in toate directiile

Iblis nu faci nici un gest pentru a se legana, privind absent pamantul din fata sa.
Simtea in dreapta sa curentul starnit de miscarile fetei, simtindu-l placut racoritor.
- Vezi sa nu se rupa leaganul cu tine.
Zise in cele din urma distant pentru simpla idee de conversatie.

-Mh, cred ca sunt destul de usora pentru a nu se rupe leaganul, sau par asa de mare? Il privi curios, leaganul incetinind

Iblis nu o privi, continuand sa fixeze absent pamantul.
- Cu un prieten s-a rupt unul acum ceva timp.
Raspunse, ignorand faptul ca era teribil de greu de crezut ca respectiva persoana era un prieten.

Inchise ochii parca citind ceva, murmura ceva si zambi
-Cum a reusit?

Iblis ridica absent din umeri.
- Se poate sa fi avut un anumit rol in asta faptul ca cineva slabise legaturile leaganului, nu s-a aflat inca cine.
Zise cu un zambet absent.

-Se pare ca acelui cineva ii s-a parut absent, insa cred ca e incredibil ca a avut a bilitate intrale rapiditatii. Trebuie sa fii rapid sa faci asa ceva fara sa te vada nimeni

Iblis facu un gest nonsalant cu mana, bara din stanga sa troznind demonstrativ.
Se gandi ca era bine pentru Elizabeth ca statea in dreapta sa, el gesticulant intodeauna numai cu stanga.

-mh, sau se pare ca se stie cine e amabilul carea slabit lanturile, nu? Zambi scurt, simtind cum leaganul incepe sa se opreasca

Iblis privi in continuare absent pamantul, leganandu-se foarte usor in leagan.
- Se poate.
Raspunse mutandu-si in cele din urma privirea asupra ei.